Am așteptat cu nerăbdare să ofer mărțișoare femeilor dragi din viața mea.

Cum însă nu mă pot întâlni cu toate domnișoarele și doamnele în această frumoasă zi de primăvară, o să ofer în schimb o poveste despre renaștere, o poveste despre Mărțișorul lui Tudor Arghezi.

În vara anului 1926, în ziua de 10 iunie, Arghezi devenea proprietar al unei suprafațe de teren situată în fosta mahala a Cărămidarilor, spre Piaţa Sudului, peste drum de fosta Mănăstire Văcăreşti.

Un arhitect suedez pe nume Jahanes a realizat construcția casei, pe baza planurilor realizate de poet, dar și de soția acestuia, Paraschiva Burdea.

În 1930, familia Arghezi se mută în Mărțișor, în cele trei încăperi finalizate la acel moment (astăzi sunt aproape 20 de camere).

Proprietatea a fost ulterior cedată statului, singura condiție pusă de Arghezi fiind aceea ca Mărțișorul să fie folosit doar drept casă memorială. Așa s-a și întâmplat în data de 20 mai, 1974.

Vă invit astăzi să vă bucurați de tihna Mărțișorului, simbol al sectorului 4.

Vă invit să vizitaţi Muzeul Memorial, să aducem o floare poetului fără egal şi fiicei sale Mitzura. Nu ocoliţi mormântul lui “Zdreanţă, cel cu ochii de faianţă”

Vă invit să așteptăm împreună înflorirea liliacului sădit de marele poet.

O primăvară frumoasă vă doresc și fie ca cele mai aromate miresme să ne bucure zilele de Martie.