Am susținut și continui să susțin dezvoltarea zonei naturale Văcărești. În acest context, pentru că sunt și eu un locuitor al Sectorului 4, iar secretele acestui loc sunt și ale mele, îmi doresc să ne amintim ce a însemnat pentru noi Mănăstirea Văcărești, care a fost denumită mult timp drept „cea mai mare mănăstire din sud-estul Europei”.
Aveam nouă ani atunc când acest veritabil edificiu sacru a fost demolat. Dar, la fel ca și orice alt bucureștean de rând, am aflat de la părinți, de la bunici, istoria tristă a acestui așezământ. Și mă simt dator să transmit povestea mai departe.
Mănăstirea Văcărești a fost un real reper pentru cultura și spiritualitatea românească.
Anul 1716 a fost momentul în care Nicolae Mavrocordat, primul domnitor fanariot din Țara Românească, a pus piatra de temelie a acestui așezământ. Constantin, fiul său, finalizează lcurările în anul 1722, iar Nicolae moare, din cauza ciumei, în 1730, fiind înmormântat chiar în biserica pe care el însuși a construit-o.
Ansamblul Mănăstirii Văcăreşti cuprindea şi un palat domnesc, o şcoală grecească, o tipografie şi o bibliotecă. Peisajul de vis era un plus pe care acest edificu sacru îl avea în comparație cu celelalte mănăstiri.
Atunci când trec prin zonă, îmi place să îmi imaginez cum ar fi arătat astăzi „cea mai amre mănăstire din sud-estul Europei”. Și e un exercițiu de imaginație la care vă provoc și pe dumneavoastră.
1 Comment
Foarte frumos. Dar mai exact, la ce zona va referiti?