În urmă cu 13 ani, ministrul român al afacerilor externa participa la Bruxelles la Ceremonia de seomnare a protocoalelor de aderare ale României la NATO.

Aderarea la NATO a reprezentat, pentru România, unul dintre obiectivele principale atât pe planul politicii interne, cât și externe, după prăbușirea comunismului. În 1990, printr-o scrisoare oficială, secretarul general al NATO a fost invitat să viziteze România, sugerându-i-se, de asemenea, acreditarea unui ambasador român la NATO. Acestea au fot începuturile relației României cu Alianța Nord-Atlantică. Formal, România a adresat cererea de aderare în 1993.

Aderarea României la NATO a însemnat foarte mult pentru țara noastră, mai ales pe plan intern: datorită acestui aspect a început procesul de reformă a sistemului de apărare, a fost lansat Planul anual de pregătire pentru aderare, iar din punct de vedere al pregătirii soldaților și al intervențiilor trupelor române acest eveniment ne-a întărit foarte mult. Prezența unui corp de experți tehnici români în Irak este doar un exemplu, în acest sens.

În plus, scutul antirachetă contează enorm de mult pentru noi, garantându-ne siguranța față de posibilele agresiuni cărora altfel nu le-am fi putut face față.

Poziția României la Marea Neagră, aflată la confluența a două mari puteri, care are și o istorie tumultuoasă, ne conferă un rol de resort regional pentru pace ultraimportant pentru NATO.

În această zi specială, îmi doresc ca relațiile România-NATO să se dovedească cel puțin la fel de fructuoase ca până acum.