Am primit cu stupoare vestea morții camerunezului Patrick Ekeng, aseară. La vârsta de doar 26 de ani, acesta s-a prăbușit, efectiv, pe teren, în timpul meciului cu FC Viitorul. Având în vedere că fac parte din sistemul medical datorită profesiei mele, mă simt dator să atrag atenția tuturor cititorilor mei asupra faptului că prevenția este esențială, că vizitele medicale sunt obligatorii.

Nu de puține ori mi-a fost dat să aud, din partea colegilor mei de medicină sportivă, că există o presiune imensă exercitată din partea impresarilor și a conducerilor cluburilor sportive asupra jucătorilor. Iar asta mă indignă. Mă indignă pentru că sportivii nu sunt niște roboți ultra-rezistenți. Sportivii sunt, înainte de toate, oameni.

Iar faptul că patrick Ekeng este al treilea fotbalist care moare pe teren, după Cătălin Hîldan și Ștefan Vrăbioru, nu face decât să ne confirme din nou faptul că avem de-a face cu un sistem de sănătate șubred, și cu prea multe probleme. Mi se pare inimaginabil ca ambulanțelor să le lipsească din dotare aparatura de resuscitare, la fel cum mi se pare inadmisibil ca un tânăr să moară la o distanță de nici mai mult, nici mai puțin de 300 de metri de spital!

Astfel de cazuri trebuie investigate serios, și trebuie privite ca exemple concrete ale disfuncționalităților unui sistem pentru care reforma este imperioasă, în momentul de față. Pentru a nu deveni noi înșine victime, trebuie să resetăm sistemul sanitar și să îl vindecăm de probleme.